Sâmbătă, 18 octombrie 2025, în cadrul „Zilelor Simion Mehedinți”, la filiala Focșani a Universității din București, s-a desfășurat sesiunea de comunicări, prilejuită de aniversarea a 35 de ani de la înființare. Activitatea culturală a fost organizată de Asociația Personalului Didactic „Simion Mehedinți”, Societatea de Geografie din România Filiala Vrancea, Universitatea din București DPIPP Filiala Focșani și Muzeul Vrancei.
Printre distinșii invitați ai evenimentului și alocuțiunile lor, ne-a atras îndeosebi atenția discursul impresionant al strănepoatei marelui savant, medicul Dana Neagoe:
„Întâi și întâi, La mulți ani, buni, sănătoși și spornici Asociației Personalului Didactic Simion Mehedinți, la a XXXV-a aniversare! Veți voi să auziți de la mine „povești inedite” legate de Simion Mehedinți, străbunicul meu. Aveam patru ani și patru luni când a trecut la cele veșnice. Așadar, amintirile mele sunt mai mult povestirile mamii despre Tata Mare – cum îl numeam noi – povestiri pe care vi le va fi spus și Dvs. de a lungul anilor, în care v-a însoțit la Zilele Simion Mehedinți, an de an.
Și sunt convinsă că mama, Simioana, cum îi plăcea să-și spună, dar cum se și simțea, ne-ar mai fi întreținut și azi cu alte povestiri inedite. Mama a fost cea care a salvat și păstrat cu sfințenie arhiva de familie, rămășițele „vămii vremurilor”. Ea fusese foarte impresionată de spusele lui Tata Mare, după 1957, când și-a recăpătat casa, dar cu biblioteca goală:
„Cărțile nu mai există, biblioteca nu o mai am. Fără bibliotecă, văd casa ca pe o casă fără acoperiș”. Și tot Tata Mare, cum bine știți, i-a spus Mamei, la vremea când îl lăsase vederea total: „Plec liniștit că las ceva din mine prin tine”. Din anii 90, povestește mama doamnei Victoria Dragu – Dimitriu în Povestiri ale Doamnelor și Domnilor din București, „din grația lui Dumnezeu, am putut să fac câte ceva pentru bunicul meu, datorită apariției unor tineri din Focșani, băieți până în 50 de ani, domnul Costică Neagu, un băiat dârz, care a făcut Asociația Simion Mehedinți în Casa Corpului Didactic și domnul Gheorghiță Geană, executor testamentar al bunicului meu. Din Soveja fiind, a avut un singur mit, Simion Mehedinți. Am avut norocul acesta, să fiu înconjurată de oameni ca domnul Geană, sovejean pur sau ca directorul Costică Neagu, plin de inițiativă și eficienți. Izbutesc tot ce își propun”.
Iar Simioana, plecând, lasă ceva de la ea prin Dumneavoastră, dragi și stimați membri ai Asociației Simion Mehedinți. Între 1957 și 1962, Simion Mehedinți scria cu „ochii mamei”, dictându-i texte inedite. Dar erau greu de pus cap la cap, erau așa de zvârlite, încât au trebuit adunate, după moartea lui ca să le mutăm. Au fost lăsate absolut la voia întâmplării. Puse de a valma. A trebuit mult timp, nefiind vorba numai de a le descifra și transcrie, ci trebuiau interpretate și reunite. Este meritul domnului Costică Neagu pentru tot acest efort de ani de zile. De a lungul timpului, toate manuscrisele și cărțile lui Tata Mare au fost înmânate Asociației, de către mama, știindu-le în mâinile cele mai bune și având bucuria de a trăi momentele editării scrierilor lui Tata Mare prin efortul imens, strădania și perseverența Asociației Simion Mehedinți, prin președintele acesteia domnul Costică Neagu. Este al treilea an când trăiesc bucuria de a fi în mijlocul dvs. – mult stimați prof. Geană, părinte Gordon, prof. Săcrieru, prof. Ianoș, prof. Boamfă, prof. Neacșu, dl. dir. Muscă, prof. Damian, prof. Drăghici, tuturor recunoștință.
Fratele meu și cu mine, strănepoții lui Simion Mehedinți, mulțumim din suflet Asociației Simion Mehedinți, care, prin domnul Costică Neagu, se străduiește din răsputeri, de 35 de ani, să păstreze vie memoria, scrierile și spiritul lui Tata Mare. Simioana, mama noastră, suferea, cum spunea ea de o singură boală – optimismul. Să fim așadar – ar fi îndemnul ei – optimiști și încrezători în viitor ca să putem răzbate în continuare împreună. Unul dintre motto – urile mamei era „dă și ți se va da”, astfel că ea v-a căpătat pe dumneavoastră, o familie mare, iubitoare de Tata Mare, în care s-a simțit extraordinar zeci de ani, de care a fost mândră și cu care a fost fericită. La mulți ani și Doamne ajută ! Tuturor, recunoștință și vă mulțumesc că ne-ați primit cu brațele și sufletele deschise.”
Strănepoata marelui savant a salutat de asemeni cu admirație și publicarea monumentalei lucrări în 3 volume „Zilele Simion Mehedinți. Comunicări științifice (antologie)”, cuprinzând totalitatea comunicărilor științifice susținute de cei peste 60 de invitați care au participat de a lungul celor 35 de ani de organizare a acestui eveniment cultural.
Prof. Răzvan Săcrieru
