În sudul Poloniei, la aproximativ 70 de kilometri de Cracovia, se află unul dintre cele mai cutremurătoare locuri din lume: Memorialul și Muzeul Auschwitz-Birkenau, fosta rețea de lagăre de concentrare și exterminare nazistă. Între anii 1940 și 1945, aici au fost deportați peste 1,3 milioane de oameni, majoritatea evrei, dar și polonezi, romi, prizonieri sovietici și membri ai altor grupuri persecutate de regimul nazist. Din aceștia, cel puțin 1,1 milioane și-au pierdut viața, făcând din Auschwitz cel mai mare cimitir al umanității fără cruci.
Ediție de Vrancea a mers în Polonia pentru un reportaj la fața locului despre însemnătatea locului respectiv, Auschwitz I fiind începutul tragediei multora dintre cei care arătau sau gândeau altfel.
Primul lagăr, Auschwitz I, a fost instalat în clădirile unei foste cazărmi poloneze. Poarta sa, pe care scrie cinic „Arbeit macht frei” („Munca te face liber”), a devenit unul dintre simbolurile ororilor naziste. În barăcile rămase în picioare se găsesc astăzi expoziții care documentează soarta deținuților: fotografii, documente, obiecte personale, mărturii.
Auschwitz II – Birkenau
La doar câțiva kilometri distanță se află Auschwitz-Birkenau, lagărul construit în 1941 pentru exterminare în masă. Liniile de cale ferată duc direct sub poarta masivă, acolo unde vagoanele pline cu deportați erau descărcate. O parte dintre prizonieri erau trimiși imediat în camerele de gazare. Birkenau păstrează ruinele barăcilor, crematoriilor distruse de naziști înainte de retragere și turnurile de pază, rămase martori tăcuți ai tragediei.
Memorial și muzeu
Din 1947, locul a fost transformat în muzeu și memorial, vizitat anual de peste două milioane de oameni din întreaga lume. Vizita este o experiență copleșitoare, menită nu doar să comemoreze victimele Holocaustului, ci și să reamintească generațiilor viitoare consecințele intoleranței, urii și totalitarismului. Auschwitz-Birkenau nu este doar un loc istoric, ci și un avertisment. Mesajul său fundamental este acela că libertatea, drepturile omului și demnitatea trebuie apărate permanent.
Un vrâncean, la Auschwitz
În Polonia, Ediție de Vrancea a stat de vorbă cu inginerul focșănean Viorel Ciubuc (87 de ani), care a ales o metodă inedită pentru a protesta față de faptul că nici acum, după 35 de ani de la Revoluție, nu și-a primit drepturile prevăzute de lege în calitate de persecutat din motive politice. Viorel Ciubuc a obținut două decizii favorabile în instanță, în baza cărora a cerut despăgubiri materiale și morale după ce fosta Securitate i-a făcut dosar de urmărire informativă, urmarea fiind că din director al Oficiului de Gospodărire a Apelor Vrancea a ajuns zidar necalificat.
Implicit, timp de mai bine de 10 ani, veniturile sale au fost mult reduse, familia sa din care făceau parte și patru copii având de suferit din acest motiv.
Arestat și încătușat în fața Ambasadei SUA din București, în 1984, Viorel Ciubuc a fost dus sub escortă în beciurile securității vrâncene, generalul în rezervă Petrache Cândea fiind cel care îi avea dosarul în lucru și care a propus chiar inventarea unei fapte penale care să-i fie pusă în cârcă și astfel cazul Ciubuc să fie „rezolvat”.
După 35 de ani, Viorel Ciubuc a primit doar o decizie de acordare a 2 (doi) lei lunar pentru suferințele pe care i le-a provocat fosta securitate comunistă. Nici CEDO nu i-a rezolvat pozitiv dosarele, după cum susține fostul persecutat politic, în vreme ce Primăria Focșani i-a dat un spațiu insalubru, de 8 metri pătrați, fără ferestre sau toaletă, pentru a locui acolo.
În aceste zile, inginerul focșănean s-a aflat în Polonia, la Muzeul Memorial Auschwitz, pentru a protesta simbolic față de nerezolvarea dosarului său. „Sunt dispus să intru într-o pușcărie, benevol, până când statul român îmi va face dreptate”, a spus Viorel Ciubuc. (Cristi IRIMIA)
