Context: Mircea Vulcănescu a fost condamnat în același dosar cu evreul Netta Gheron, urmașii acestuia din urmă obținând anularea condamnării primite (prin recurs în anulare)!
Am explicat deja faptul că, la momentul dezbaterilor din fața instanței de judecată, acuzarea comunistă îl descria pe inculpatul Mircea Vulcănescu drept un distins intelectual, cu o competență netăgăduită în materie financiară, chemat să conducă în calitate de subsecretar de stat, Ministerul de Finanțe, datorită competenței sale, cinstei și caracterului său de netăgăduit.
Interesează azi acest adevăr că acuzarea nu reușea să îi găsească o vină, astfel cum rezultă din citările pe care le-am subliniat? Ori interesează numai imperativele dictate și cărora, similar delatorilor de atunci, și azi, oricine se poate conforma lor? În fond, nici pe mulțimile care urlau Barabas! nu le interesa că Pilat, adică legea, nu îi găsea nicio vină Mântuitorului.
Cei care astăzi se tem de sfințenia modelului Vulcănescu – fie denigrându-l pentru vinovății inexistente, fie necanonizându-l ca mucenic – ar striga și astăzi tot Barabas, Hristos ar fi prea riscant de recunoscut ca model absolut de sfințenie.
Așadar, pentru a înțelege răstignirea, trebuie să ne raportăm și noi, ca Pilat, la adevărul juridic, chiar dacă eșecul minții din fața demonicului acuzațiilor riscă să fie același pe care l-a trăit Pilat.
Adevărul juridic nu a contat atunci, nici măcar subliniat fiind chiar de acuzarea comunistă, inculpatul Mircea Vulcănescu primind în acel ev întunecat pedeapsa de 8 ani temniță grea și 3 ani detenție riguroasă, prin Decizia nr. 27/06.02.1948 a Curții de Apel București, decizie care a fost anulată în privința superiorului lui Vulcănescu, la cererea urmașilor acestuia, printr-un recurs în anulare, care nu poate fi judecat decât in personam.
Așa cum corect a reținut Curtea de Apel București în 2019, în privința lui Mircea Vulcănescu nu s-a formulat după 1989 un recurs în anularea acestei hotărâri de condamnare, pentru achitarea lui firească, așa cum s-a cerut de exemplu și s-a și obținut în cazul superiorului său, condamnat în baza aceleiași legi și prin aceeași hotărâre judecătorească, respectiv ministrul de finanțe Netta Gheron (Decizia nr 2/17.01.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul 52/1999)
„Sentința abuzivă și criminală a tribunalului poporului, care întinează și azi memoria lui Mircea Vulcănescu, se lovește automat de nulitate, din moment ce însuși superiorul său a fost reabilitat de statul român” (http://www.marturisitorii.ro/…/ziua-lui-mircea…/, 20 mai 2021) , spune glasul poporului român drept-credincios care își iubește și cinstește sfinții, recunoscându-i, precum Adam a recunoscut, în iad fiind, pașii Mântuitorului coborât la el, chiar dacă iadul tot ar fi refuzat să Îl recunoască.
Comuniștii i-au trecut lui Vulcănescu în fișa matricolă penală faptul că NU a făcut și NU făcea politică:
,,Procesul lui Mircea Vulcănescu a avut probabil loc pentru ca să se plinească nenorocul istoriei noastre, pentru ca să ajungem la limanul acestei subistorii în care murim în fiecare zi, în numele celei mai depravate dintre mitologiile moderne ale progresului. Mircea Vulcănescu a fost un prag pentru măsurarea cu răul și afirmarea lui instituționalizată în istoria noastră încercată (pentru unii), uitată (pentru alții) de Dumnezeu. Procesul lui Mircea Vulcănescu nu putea să nu aibă loc: e un scandal hărăzit, o cruce, un soroc” spunea Virgil Ierunca (Părintele risipitor, în Ethos, caiet 4, 1983, p. 5-7) , în fond un proces cu nimic mai puțin halucinant din punct de vedere juridic decât condamnarea Mielului lui Dumnezeu.
Reiterez o întrebare esențială și anume dacă a reparat generația de azi, stat, autorități etc. moartea mucenicească a acestui om, uciderea unei generații, o întrebare care nu e pusă deloc retoric pentru că ea ne arată nici mai mult, nici mai puțin decât măsura în care ne deosebim de oamenii care, în acel ev întunecat, săvârșeau ori erau parte la astfel de injustiții tragice.
Cu doar 2 voturi din 26, împotriva distrugerii unui simbol național, nu știu cât ne deosebim. Aceasta ca răspuns dat în Istorie, dar în fața Veșniciei, răspunsul este chiar mult mai dramatic: ortodoxia care nu își asumă sfinți martiri ca Vulcănescu își pune în grav pericol mișcarea inimii sale vii. (Avocat Ana Săcrieru)
PUBLICITATE
