Mircea Platon a vorbit la Focșani despre falsele rețete din educația școlară de azi. ”Palmaresul sistemului de învățământ tradițional îl știm și este celebru. Palmaresul sistemului care ni se propune a fi implementat acum nu îl știm. Suntem în pericol de a fi destructurați ca nație total. Mă miră pasivitatea factorilor de decizie”

Cu prilejul Zilei Naționale a României, orașul Focșani a fost gazda unui eveniment cultural intitulat ,,Educație și conștiință națională”, la Teatrul „Mr. Gheorghe Pastia” din Focșani, constând într-o conferință despre educația copiilor noștri așa cum este dorită de învățământul românesc de azi, conferință susținută de istoricul și scriitorul Mircea Platon, redactor-șef al prestigioasei reviste ,,Convorbiri literare”, Doctor în Istorie al Universității de Stat din Ohio, SUA.

Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, de către Asociația Elevilor din Județul Vrancea, Asociația Personalului Didactic „Simion Mehedinți”, Asociația Profesorilor ,,Cuvânt și Faptă”, Asociația Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei (președinte Ana Corina Săcrieru) și Asociația „Platforma Civică ÎMPREUNĂ”, iar la manifestare a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.

În cadrul acestui eveniment, membrii Atelierului de creație și dramaturgie al Asociației Elevilor din județul Vrancea au prezentat un moment literar-artistic, constând în interpretarea unor fragmente din articolele cenzurate ale scriitorului Alexandru Vlahuță, așa cum au fost ele publicate în volumul îngrijit de Mircea Platon, „Alexandru Vlahuță. Primul și ultimul”.

Mircea Platon, unul dintre membrii fondatori al platformei civice apolitice ÎMPREUNĂ, un intelectual a cărui notorietate și probitate culturală au fost recunoscute prin nenumărate premii și distincții universitare (2013-2015 Social Sciences and Humanities Research Council of Canada Postdoctoral Fellow, Department of History, University of Toronto; 2011 Trans-Atlantic Summer Institute in European Studies Fellowship, Center for German & European Studies, University of Minnesota; 2011 Lynn and Harry Bradley Foundation Fellowship for Military History, The Ohio State University; 2010-2011 Presidential Fellowship, The Ohio State University; 2009 Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române; 2005-2009 Doctoral Fellowship, Canada Social Sciences and Humanities Research Council) este profund preocupat de agresiunea exercitată asupra sistemului de învățământ românesc prin minimalizarea adevăratelor valori care fundamentează actul educațional școlar:

Ce înseamnă educație și conștiință națională? Educație vine de la a scoate la liman sau a ajuta pe cineva să meargă către celălalt. Conștiință înseamnă ceea ce știm împreună sau capacitatea de a distinge între bine și rău. Conștiința este acea parte a intelectului nostru care ne ajută să vedem realitatea din jurul nostru așa cum trebuie. Educația și conștiința au rolul să ne scoată la liman în viață, antrenându-ne discernământul. Ce poate fi mai normal decât aceasta?

Conștiința națională este conștiința a ceea ce avem în comun: strămoși, limbă, credință, teritoriu. Încercarea de a scoate pe cineva la liman prin educație și toate celelalte elemente esențiale de natură creștină sunt extrem de atacate în ultimii ani. Am ajuns astfel să avem demitizarea sistemelor fundamentale în România: Familia, Școala, Biserica. Totul, etapizat, încetul cu încetul.

Să nu uităm că sistemul de învățământ din România este acela care a creat România modernă și apoi România Mare. Sistemul pe care l-am avut noi a fost cea mai formidabilă mașină de mobilitate socială. Datorită lui, am avut generații după generații de academicieni, doctori, ingineri, preoți etc., proveniți din lumea țărănească. Este un sistem care a funcționat chiar și sub stăpânire comunistă. Sub patru decenii de comunism, școala nu s-a schimbat. Toți cei care acuză astăzi școala de comunism uită ce bine a fost că, între 1948-1989, aceasta și-a menținut profesorii vechi, cadrele curriculare vechi, cele ale școlii românești tradiționale. Astăzi suntem duși în alte direcții, total necunoscute și contraproductive.

Ni se spune azi că trebuie să ne pregătim pentru educația continuă pe parcursul întregii vieți, dar nu asta e soluția. Școala veche te învăța un set de principii, un set de cunoștințe clasice, verificate în timp. Astăzi, prin învățare continuă, se dorește schimbarea noastră permanentă. Să fim azi asistente medicale, mâine să lucrăm într-un aeroport, poimâine, într-o brutărie automatizată. Educația nu ne mai scoate astfel la liman, mergând din reciclări în reciclări”, a afirmat redactorul-șef al revistei „Convorbiri literare”.

Totodată, Mircea Platon a mai subliniat următoarele: „Sistemul național trebuie alimentat cu cadre, cu oameni competenți. De 30 de ani nu se vorbește despre o idee esențială, aceea de a forma caractere. S-au injectat în învățământ ideologii la modă, materii care nu există. Rolul școlii este acela de a forma caractere nobile și ferme, așa cum se spunea în secolul al XIX-lea. Facem educație fără procesul învățării, iar asta este o greșeală. Da, a învăța este greu, pentru că antrenează caracterul. Am abandonat aceste puncte de reper și ni se dau rețete false.

Există un urcuș al învățării, al formării caracterului prin învățare. Prin sistemul finlandez se propune elevilor educația activă, învățarea prin joc, se ajunge la copiii care nu mai fac teme sau care-și dau singuri temele, care își fac singuri programul de învățământ, orarul. Toate aceste lucruri sunt ficțiuni. În sistemele occidentale, învățământul clasic, așa cum este el în România, se practică în multe școli particulare și costă zeci de mii de euro pe an.

Dacă mergeți în anumite școli private din Anglia sau SUA, veți vedea că nu s-a schimbat nici mobilierul, cu atât mai puțin modul de a învăța. Am văzut ce se predă în școlile particulare și știu ce vorbesc. Noi preluăm ce este în școala publică din Vest, care nu produce idei, competență, excelență. Ei își permit să facă asta, pentru că au resurse: școli particulare, unde-și educă elitele care ne conduc și pe noi, și importul de minți luminate. Noi, dacă nu ne producem valorile și inteligențele, nu putem importa nimic.

Sistemul educațional care se dorește a fi implementat în România a dat faliment în Vest de 40 de ani. Noi îl descoperim acum, pentru că acum se poate transforma școala românească într-o piață în care să se plaseze softuri educaționale, manuale alternative, specialiști în curriculum care vând diverse scheme cadrelor didactice, antreprenori educaționali. Există programe în România susținute financiar de mari companii și de UE, care vor schimbarea din interior a sistemului de învățământ românesc.

Există în România programe ale unor ONG-uri și fundații care urmăresc schimbarea învățământului din interior. Sistemul românesc este acum un sat fără câini. Sunt directori de școli care se înscriu în astfel de programe și pun umărul la schimbarea din interior a sistemului românesc. E un lucru foarte dăunător și nu va contribui cu nimic pentru binele neamului nostru.

Sentimentul continuității cu trecutul a stat la baza evoluției noastre ca țară și ca neam. Modelul românesc al României moderne de succes a fost unul bazat pe continuități. Palmaresul sistemului de învățământ tradițional îl știm și este celebru. Palmaresul sistemului care ni se propune a fi implementat acum nu îl știm. Suntem în pericol de a fi destructurați ca nație total. Mă miră pasivitatea factorilor de decizie. Sunt și experți în educație care tac, sunt și sindicatele din învățământ extrem de timide.

Părinții pun și ei presiune pe școală, ca să își coboare nivelul pentru acei elevi care vor mai puțin și care sunt mai mult atrași de ecrane decât de școală. În Vest, mulți profesori au înțeles că pot obține bani mai mulți cu un efort mai mic în școală. Dar reversul medaliei este următorul: în măsura în care tu, ca profesor, dai din ce în ce mai puțin, devii din ce în ce mai dispensabil. Poți fi înlocuit oricând. Singura salvare a profesorului este să își consolideze rolul de singură capacitate de a ajuta la creșterea elevului din punct de vedere al caracterului și al celorlalte aspecte pe care le-am evidențiat ca fiind pozitive în școală”, a explicat cunoscutul scriitor.

Asociația Femeilor Ortodoxe – Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei este continuatoarea formei de organizare a femeilor ortodoxe de pe aceeași rază teritorială a județelor Buzău și Vrancea, din perioada 1927-1948, sub denumirea Societatea Națională a Femeilor Ortodoxe din România – filiala Buzău. Această organizație cu personalitate juridică proprie pe raza județelor Buzău și Vrancea a fost înființată în 1927 de Preasfințitul Părinte Episcop Ghenadie și de membrele fondatoare de la acel moment.

Scopul Asociației continuatoarea de astăzi este circumscris aceluiași deziderat, al implicării femeilor de credință creștină ortodoxă în renașterea spirituală a poporului român și în deșteptarea spiritului misionar creștin. În prezent, Asociația numără 7.000 de membre.
Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ este o platformă civică națională compusă din intelectuali și 506 ong-uri la nivel național, având numai în Vrancea peste 33.000 de persoane fizice și 27 ong-uri (care au și susținut demersul anterior de anvergură al referendumului despre definirea căsătoriei ), platformă apolitică care are drept scop apărarea valorilor de esență conservatoare ale poporului român, în context european, dar și acțiunea social creștină a mirenilor în sprijinul acțiunii sociale pe care o realizează Biserica. (T. P.)

PROMO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.