Luni, 2 martie a. c., un memoriu inițiat de Asociația Plarforma Civică Împreună și semnat de sute de persoane (alte câteva zeci de mii s-au exprimat online) a fost transmis autorităților statului român. Memoriul aduce în discuție argumente constituționale și juridice împotriva instituirii obligativității vaccinării generale a minorilor și adulților fără acordul părinților sau persoanelor în cauză.
MEMORIU ÎMPOTRIVA APROBĂRII LEGII PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FINANȚAREA
ACTIVITĂȚII DE VACCINARE OBLIGATORIE A POPULAȚIEI ÎN ROMÂNIA
Președintelui României,
Președintelui Senatului României,
Președintelui Camerei Deputaților,
Prim-ministrului Guvernului României,
În calitate de cetățeni ai României, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, asociațiilor, instituțiilor de cult, instituțiilor medicale, prin acest memoriu vă aducem la cunoștință faptul că ne opunem aprobării Legii privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România.
Această lege conține prevederi prin care se încalcă, în mod flagrant, nenumărate drepturi ale cetățenilor români, drepturi prevăzute de Codul Civil, Constituția României, Legea drepturilor pacientului, Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, tratate și convenții europene și internaționale, la care România a aderat.
Vom reda câteva din aceste drepturi care se încalcă prin aprobarea legii vaccinării, în forma propusă:
1. În România vaccinurile sunt înregistrate ca medicamente la Agentia Națională a Medicamentului, deci se supun aceluiași regim juridic și de practică medicală.
Vaccinarea este o intervenție medicală, conform art. 1 pct. d) din Legea nr. 46/2003, care spune: ,,Prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic, preventiv, terapeutic ori de reabilitare;”
Conform Legii Drepturilor Pacientului si Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, nici un act medical nu poate avea loc fără consimtământul pacientului: Legea 46/2003 (Legea Drepturilor Pacientului) art.13: ,,Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
Deci, vaccinarea fiind un act medical, cetățenii români au dreptul să o refuze.
2. Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România art. 11: ,,(1) Nici o intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. (2) În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment de către persoana vizată.”
3. Proiectul de lege, prin plasarea binelui societății înaintea binelui ființei umane, încalcă art. 4 din Codul de Deontologie Medicală, care spune: „În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.”
4. Vaccinarea obligatorie de masă încalcă art. 5 din Codul de Deontologie Medicală, care stipulează că la tratarea individuală a fiecărui caz: ,,Medicul trebuie să depună toate diligențele și să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau intervenția cu caracter medical respectă normele și obligațiile profesionale și regulile de conduită specifice cazului respectiv.”
5. Acest proiect de lege încalcă independența profesională a medicului, stipulată în art. 6 al Codului, care precizează: ,,Medicul este dator să își apere independența profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de rațiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ.”
6. Acest proiect de lege încalcă art. 8 al Codului, care stipulează că pacientul trebuie să beneficieze de maximum de garanții în raport cu situațiile concrete; adică, în condițiile în care există un risc, nimeni nu poate fi obligat să și-l asume împotriva voinței sale;
7. Acest proiect de lege încalcă, prin „acordul prezumat” cu privire la vaccinare, stipulate la art. 21 (3), art.14 din Cod, care spune: (1) ,,Medicul va solicita și va primi consimțământul numai după ce, în prealabil, persoana respectivă sau cea îndreptățită să își dea acordul cu privire la intervenția medicală a primit informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și a riscurilor previzibile și în general acceptate de societatea medicală. (2) Pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată și raportată persoanei care urmează să își manifeste consimțământul.”
8. Acest proiect de lege încalcă și Constituția României, art. 22, 26 și 53: 1) În condițiile în care vaccinarea devine obligatorie, aceasta poate fi asimilată atingerii dreptului la viață și integritate fizică și psihică dacă produce patologie fizică, psihică sau deces, precum și torturii dacă se efectuează împotriva voii cuiva, contravenind art. 22 care stipulează: Art. 22: ,,(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.”
2) Obligativitatea vaccinării încalcă dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăși, drept consfințit de art. 26.
Art. 26: ,,(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”
3) Proiectul de lege privind vaccinarea aduce restrângerea unor drepturi și
libertăți, așa cum au fost discutate anterior, deși art. 53 din Constituție arată clar condițiile particulare în care acest lucru poate fi făcut. Menționăm că proiectul de lege privind vaccinarea nu se adresează unor situații de pericol iminent ci, dimpotrivă, după cum menționează art. 1 (1) ,,…pe durata vieții…”, deci se situează cu totul în afara cadrului constituțional stipulat de art. 53, care spune: ”(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii.”
9. Implementarea obligativității vaccinării prin amenințarea de a restrânge accesul la educație al copiilor nevaccinați încalcă un alt drept fundamental garantat fiecărui cetățean român, prin Constituția țării.
Art. 32 al. 1 din Constitutia Romaniei prevede:
,,Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.’’
10. Vaccinarea obligatorie, cu amenzi, ostracizare, procese sau pedeapsa cu închisoarea pentru nerespectare, contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului, fiind o încălcare a demnității umane și protecției integrităţii corporale.
Conform deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului din 2002, ,,ca tratament medical involuntar, vaccinarea obligatorie intră în coliziune cu dreptul la viața privată garantat de articolul 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale„
11. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la art. 3, prevede:
„Dreptul la integritatea persoanei
Orice persoană are dreptul la respectarea integrității sale fizice și mentale. În domeniile medicinei și biologiei, trebuie respectate în special: (a)
consimțământul liber și informat al persoanei în cauză, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.”
12. Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil ,,nici o persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.’’
Or, legea în vigoare nu prevede obligativitatea efectuării acestei intervenții medicale care este vaccinul, ci, dimpotrivă, prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenție medicală (art 13 din Legea 46/2003 si art. 67 NCC).
13. Conform art.23 al.1 din Constituția României, ,,Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.’’ Actul vaccinării impus de legea propusă constituie o constrângere a voinței și libertății persoanei.
14. Conform art. 22 al.1 din Constituția României ,,Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.’’
Actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică. Prin obligativitatea vaccinării, acest drept fundamental garantat de Constituție (la viață, integritate fizică și psihică) este încălcat. Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANȚII SUFICIENTE ȘI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.
15. Conform art. 26 al. 1 si 2 din constituție:
,, (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viața intimă, familială şi privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.’’
Se încalcă principiul constituțional al dreptului persoanei de a dispune de ea
însăși, deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă
şi privată a familiei, în măsura în care nu există un acord prealabil efectuării acestuia.
16. Conform art. 29 al. 1 și 2 din Constituția României:
,, 1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. (…)
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; (…)
Prin această lege se încalcă dreptul libertății conștiinței. De asemeni, cetățenii au dreptul să refuze vaccinul din motive religioase sau de religie.
Creștini fiind, românii se consideră creație a lui Dumnezeu și ei pot refuza să li se introducă în corp substanțele conținute de vaccinuri.
Ne putem referi ca exemplu la celule din fetuși avortați. Creștinii știu că avortul înseamnă uciderea unei ființe umane, ori, sub nicio formă aceștia nu pot accepta introducerea în corp a acestor celule provenite din copii uciși.
17. Conform art. 34 al. 1 din Constituția României, ,,Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.’’
Art. 49 al.1 din Constituție prevede: ,,Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în respectarea drepturilor lor.’’
Această lege încalcă dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la protecție al copiilor și tinerilor, așa cum sunt prevăzute în aceste articole din Constituție.
Statul român nu prezintă nici o garanție că, prin administrarea unui anumit tip de vaccin, unei persoane nu i se pune in pericol viața și sănătatea (integritatea fizică sau psihică).
Trebuie să ținem cont de două aspecte legate de vaccin:
– administrarea lui nu garantează necontactarea bolii respective – a se vedea în acest sens și explicațiile oferite de sistemul medical dupa fiecare dramă produsă ca urmare a unui vaccin (de ex. cazul fetiței decedate în judetul Suceava în anul 2012 sau al sugarului paralizat în Slatina în anul 2011)
– riscurile și reacțiile adverse pe care le presupune sunt menționate în chiar prospectul vaccinului, dar și în nenumărate studii medicale de specialitate, devenite publice odată cu mediatizarea cazurilor frecvente de producere a reacțiilor adverse și a riscurilor menționate
18. Art. 53 al. 1 si 2 din Constituția României prevede:
,,(1) Exercitarea unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii
naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.’’
Se încalcă aceste prevederi, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru incidenta unor constrângeri. Obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune decât pentru cazurile enumerate expres de Constituţie, şi anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei pulice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; pevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav.
19. Legea vaccinării propusă spre aprobare încalcă următoarele dispoziții legale din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății:
– art. 374 al. 3 potrivit căruia hotărârile ce au caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii şi deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea public;
– art. 376 potrivit căruia, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală;
– art. 649 potrivit cu care, pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă, conform prevederilor al. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris;
– art. 650 şi art. 651 potrivit caruia medicul curant, asistentul medical răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia;
20. Art. 22 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative este desconsiderat, astel are loc încălcarea:
– prevederilor art. 3, art. 12, art. 18, art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la viaţă şi libertate, dreptul la protecţia vieţii personale şi de familie împotriva oricăror imixtiuni arbitrare, dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi de religie dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării;
– dispoziţiilor art. 6, art. 12 , art. 14, art. 16 şi art. 19 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului referitoare la dreptul inerent la viaţă, dreptul la libertatea de opinie, dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, dreptul la protecţia copilului împotriva oricăror forme de violenţe şi vătămări;
– dispoziţiilor art. 2, art. 5, art. 8, art. 9, art. 10 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale referitoare la dreptul la viaţă, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi dreptul la libertatea de exprimare;
– prevederilor art. 2, Art. 3, art. 6, art. 7, art. 10, art. 11, art. 24 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la dreptul la viaţă, dreptul la integritatea persoanei, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la libertatea de exprimare, drepturile speciale ale copilului.
– prevederilor art. 2, art. 3 şi art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.
Acest act normativ contravine, de asemenea, şi prevederilor art. 9, art. 17 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene referitoare la protecţia sănătăţii umane şi dreptul la respectarea statutului, identităţii religioase şi confesionale a bisericilor, asociaţiilor şi comunitaţilor creştine.
Inițiator,
Asociația Platforma Civică Împreună
prin Preşedinte MIHAI GHEORGHIU (foto)
* Atașăm dovada susținerii demersului de către aproximativ 31.000 de cetățeni români, prin intermediul petiției online
* Atașăm lista altor semnatari, susținători ai memoriului
PROMO
