Cercetătorul Cherciu Ion: “Ne-au mai rămas câțiva muguri identitari din care trebuie să renaștem”

Asociația Femeilor din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a organizat duminică, 2 februarie 2020, o Șezătoare culturală despre ia vrâncenească, eveniment ce a avut loc la Biserica “Înălțarea Domnului “ din Focșani Sud si care a numărat aproape 100 de participante.

Evenimentul a fost realizat în parteneriat cu Șezătoarea Bucuresti și cu Asociația “Platforma civică Împreună” și se înscrie în seria națională a Șezătorilor culturale organizate de aceste entități, evenimente care au drept scop promovarea activității Șezătorilor locale prin reliefarea rolului important al păstrării motivelor vechi din ia românească, prin transmiterea întocmai a acestora, dar și prin sprijinirea doamnelor pasionate de această activitate.

În acest sens este de menționat că în Vrancea există deja Șezători la Focșani, Vidra și Jitia, în cadrul cărora membrele acestora și-au cusut singure splendide ii cu modele vechi românesti, cu care participantele la Șezătoarea de duminică seara din Focșani au și venit îmbrăcate.

Invitatul evenimentului a fost etnograful Cherciu Ion, cercetător științific în Institutul de Studii Etnografice “Constantin Brăiloiu” din cadrul Academiei Române, despre care doamna Ana Săcrieru, președinta AFO – ABV a arătat: ”Rolul important al d-lui Cherciu este acela că, prin toate lucrările domniei-sale, a oferit o imagine concludentă asupra specificului zonal și identității culturale proprii Vrancei. Dumnealui este acela care a demonstrat temeinic – prin raportarea costumului popular la toate artefactele țărănești – coerența discursului estetic al vrânceanului creator de artă populară autentică. Perseverența și delicatețea cu care domnul Cherciu a subliniat, de-a lungul timpului, specificul trăsăturilor esențiale ale acestui stil al artei populare din Vrancea pe care dumnealui îl caracterizează ca fiind “specific, reprezentativ și eminamente românesc” se îmbină, în cazul dumnealui, cu o analiză atentă a tuturor factorilor de referință, nu doar a celor etnografici. Avem in vedere abordarea filologic riguroasă – prin maniera de îngrijire a edițiilor celor două cărti pe care le vom lansa pe 22 Februarie a.c. la Sala Balada, din Focsani -, dar și cea istorică, a aspectelor artei populare din Vrancea. În acest sens, nimeni altcineva nu explică mai bine izvorul bogăției stilului – voievodal aproape – al artei iei vrâncenesti ori implicațiile vestitelor “târguri de trei țări” care aveau loc din timpuri memoriale in Tara Vrancei

Referitor la dezideratul păstrării întocmai a tradițiilor românesti, etnograful Cherciu Ion a arătat: “Problema care se pune acum nu este nici pe de parte aceea de a ne întoarce în trecut…, când vremurile erau grele in special pentru femei, dar, astăzi, când vedem ce se întâmplă cu epoca aceasta consumeristă, cu asaltul teribil pe care il suporta cultura românească și identitatea românească din partea celor care ar trebui să o apere, respectiv o parte din istorici, o parte din oamenii de cultură, ne-au mai rămas câțiva muguri identitari din care trebuie să renaștem.“

Despre Vrancea, pe care o numeste “creuzet extraordinar”, etnograful arată că “este un Triplex confinium cum s-a mai spus spus , nu numai geografic, dar și politic, înainte de constituirea statului național unitar. Cât privește aspectele tradiționale de cultura, etnografii de prestigiu, istorici de artă, toți au recunoscut în tezaurul culturii populare din Vrancea anumite influențe denumite chiar de vrânceni ca fiind “ungurești”, “moldovenești”, “muntenești”, adică , recunoscându-le ca atare, vrâncenii au conștientizat faptul că ei reprezintă, din toate punctele de vedere, o entitate distinctă în raport cu “țările” din jur. Tezaurul de cultură populară vrânceană reprezintă un tot unitar. Cu alte cuvinte – și aceasta au spus-o etnografi de prestigiu – prin aceste specificități de vecinătate topite în tezaurul de cultură vrânceană, el reprezintă un caz tipic pentru întreaga oicumenă românească, reprezintă o carte de vizită valabil și general românească, indiferent unde ne-am afla. Referitor la cartea de vizită identitară pe care o reprezintă ia vrâncenească, putine zone etnografice din țara noastră au un corpus de modele așa cum are Vrancea”, cercetătorul făcând aici referire la “Izvoadele vrâncene” întocmite de Elena Cuparencu în perioada interbelică.

Evenimentul a fost realizat în aducerea la îndeplinire a scopului statutar al Asociației Femeilor Ortodoxe, respectiv acela de a contribui la renașterea spirituală din eparhia noastră. “Păstrarea obiceiurilor, care sunt forme sociale de viață, nu se realizează mecanic prin formele actuale consumeriste, ci prin păstrarea caracterului creator reflectat prin arta tradițională care îmbogățește aceste obiceiuri. Numai aceasta asigură atât continuitatea noastră ca neam, adică viitorul, cât si apărarea valorilor care ne definesc. O comunitate este reală și are viitor atât timp cât ea nu își pierde funcția creatoare – și de aici decurge importanța extrordinară a Șezătorilor – precum și cât timp este capabilă să își apere valorile și, prin ele, copiii.” a arătat in încheiere președinta AFO – ABV. (Mihaela GRIGORIU)

PROMO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.