Scrisoare deschisă către Primul Ministru al României, Ludovic Orban: ”Vrem reforma învăţământului ca în Franţa, nu ca în Finlanda!”

Domnule Prim Ministru,

Subsemnatul, Agafiţei Florinel, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Galaţi, vă supun atenţiei cea mai ardentă problemă a naţiunii noastre: EDUCAŢIA! O fac în această manieră, bazându-mă şi pe faptul că, în urmă cu un deceniu şi jumătate, aţi binevoit să sprijiniţi acţiunea lansării unuia dintre romanele mele, BARONUL, care nu-şi afla loc în instituţiile de cultură focşănene, tocmai din cauza titlului provocator.

Aţi venit la Focşani, aţi vorbit cu subsemnatul şi chiar aţi stat alături de el – spre confirmare, alătur o fotografie din acele vremuri! – într-o sală plină a Ateneului, fapt pentru care şi azi vă sunt îndatorat. Atunci aţi fost alături de cultură, azi, vă rog, să fiţi alături de învăţământ!

Aşa zicând, iată, îndrăznesc să vă scriu câteva rânduri, din acelaşi oraş, rugându-vă să interveniţi în procesul metamorfozării învăţământului actual, cât nu se vor face erori ireparabile. Să mă explic: nu cu mult timp în urmă, s-a adoptat o măsură legislativă ce modifică articole din Legea Educaţiei Naţionale, fapt întocmit cu o neînţeleasă grabă, fără a se aştepta finalizarea ciclică a reformei în derulare, care a început cu câţiva ani în urmă. Altfel spus, intervenţia de anul acesta, privind reducerea numărului orelor claselor de gimnaziu la 25, fără deosebire, se face în contextul în care, actuala clasă a VII-a, “beneficiara” reformei, mai are încă de parcurs un semestru, plus încă un an, pentru a finaliza şi clasa a VIII-a!

În recenta măsură citim, negru pe alb, conform cu LEGEA nr. 221 din 18 noiembrie 2019, următoarele: “Articolul IV. Prevederile art. I pct. 4 intră în vigoare începând cu anul şcolar 2020-2021”. Pentru cei care nu au citit legea la care ne referim, este vorba despre tăierea orelor la clasele V-VIII, astfel încât acestea să nu aibă, nici una, mai mult de 25 de ore pe săptămână! În medie! Despre acest “în medie”, urmează să ne lămurim şi noi, pentru că este o formulare cel puţin ceţoasă, pe care legiuitorul o introduce!

Să ne iertaţi, domnule Prim Ministru, Ludovic Orban, dar cineva s-a crezut o clipă, un fel de Alexandru Macedon al învăţământului românesc, închipuindu-şi că poate tăia nodul gordian, lovind în mai multe discipline, raşchetând instant orele, cu o seninătate mai mult decât dezarmantă; căci, cum oare se poate pune în aplicare o asemenea măsură, fără noi programe şi fără un nou plan cadru, sănătos întocmite? Nu mai spunem, fără alte manuale şcolare, chiar de la 1 septembrie 2020? Alţi bani, altă distracţie! Altă reformă, care intră abrupt în cea veche, o anulează şi creează alt context, total incert pentru viitorul educaţional românesc.

Domnule Prim ministru, Ludovic Orban, educaţia nu este un ogor în care oricine intră cu plugul şi seamănă ce vrea, când vrea, unde vrea, pentru ca anul următor să schimbe culturile, metodele… Permanentele şi defectuoasele schimbări de până acum – vorbim de trei decenii! – au avut darul de a aduce învăţământul nostru în pragul falimentului. Îi mai trebuie doar un impuls ca să aibă şi el soarta industriei, agriculturii româneşti etc., de după 1989. Dacă până la preluarea puterii de către liberali a existat în lucru un asemenea demers, acesta poate fi reparat cu voinţa şi înţelegerea necesare, în opinia mea.

Citește și:   ULTIMA ORĂ: Grav accident la Vulturu. Un bărbat a intrat cu scuterul într-o mașină!

De asemenea, vă mai supun atenţiei faptul că, totuşi, an de an, copiii din România adună cam toate medaliile preţioase, în plan internaţional, la numeroase discipline, inclusiv la limba rusă sau la geografie, unde cu puţin timp în urmă, chiar un elev din Focşani, din câte îmi amintesc, a obţinut aurul la Olimpiada internaţională de Geografie, susţinută la Beijing! La Geografie spun, nu la matematică, fizică, chimie şi alte discipline unde, în mod constant, îi lăsăm pe alţii fără palmares! Şi asta, în contextul în care mulţi se străduiesc să arate că învăţământul românesc e la coada clasamentului, că nu trece teste tip Pisa etc. Dar aceasta e altă discuţie şi nu mă voi opri asupra calităţii unor asemenea teste, aici. Deranjează, oare, pe cineva aceste performanţe ale învăţământului românesc, ilustrate de olimpiadele internaţionale?

Revenind: prin tăierea orelor, lovitura cea mai grea se va da învăţământului de la sate, acolo unde copiii sunt din ce în ce mai puţini, populaţia este îmbătrânită şi rarefiată; vor fi obligate şi mai multe şcoli să se închidă sau să funcţioneze cu cadre fără experienţă didactică şi asta, eventual, dacă acestea vor accepta să predea la mari distanţe, compunându-şi catedrele din ore cumulate în trei sau patru şcoli. Condiţia este ca acele şcoli să reziste.

De ce se va întâmpla acest fenomen? Întrebaţi “experţii” din minister, să vedem dacă ştiu să răspundă la o asemenea întrebare! Spriijiniţi-o, vă rog, pe doamna ministru, Monica Anisie, să întreprindă cele necesare, căci personal cred că posedă o asemenea voinţă!

Dacă legea se va aplica şi nu proroga, acesta va fi unul din efectele cele mai dure ale vieţii satului, în contextul în care toţi strigă, pe bună dreptate, că trebuie se se asigure “egalitatea de şanse” tuturor copiilor; iar aici, dacă doriţi, putem discuta, căci, personal cunosc foarte bine cât de “egali” sunt copiii fără şcoli, care fac naveta zilnic fiind îndrumaţi după manuale care sosesc, adeseori, cu un an întârziere. Să vă mai spun că pentru toate acestea, vinovaţi unici sunt consideraţi a fi profesorii? Să vă mai spun că foşti pretinşi miniştri ai educaţiei, cam slobozi la gură, jignesc în prezent întreg corpul profesoral, organizat în sindicate, calificând aceste organizaţii profesionale drept “mafiote”? Unde am ajuns în această ţară, întreb?

Se face şi s-a făcut vorbire despre disciplina ISTORIE; vă recomand să citiţi punctul de vedere aparţinând Academiei Române, prezentat în publicaţia CURENTUL, şi veţi observa aplicat care e rostul adevărat al reformei învăţământului, aşa cum e văzut de oamenii de ştiinţă care alcătuiesc acest for, blamat şi el, în neloiala “tradiţie” aborigenă, cu damf bizantin.

Vă rog, nu acceptaţi reformă de dragul reformei; priviţi spre modelul actual, sănătos, francez, care se reîntoarce la clasicele valori; şi aceasta, după ce francezii au visat şi ei cai verzi pe pereţi, ani de-a rândul, pierzând timp preţios cu experimente păguboase!

Pentru aceasta citez, mai jos, din materialul excelent al domnului Matei Vişniec, care se referă la măsurile ministrului educaţiei din Franţa: ”…Jean-Michel Blanquer a decis însă revenirea la valorile fundamentale. El a reintrodus clasele bilingve şi studiul limbilor clasice (greaca şi latina), ca să înţeleagă copiii cum a fost construită civilizaţia europeană. Imnul naţional a fost reintrodus în şcoli şi poate că într-o zi vor deveni obligatorii şi uniformele, este în orice caz dorinţa ministrului. In numele unei “modernităţi” discutabile multe experienţe au însemnat doar pierdere de timp. În ultimii ani profesorii erau îndemnaţi să renunţe la tradiţionalele ore de “dictare” cotidiană şi la exerciţiile de memorizare. Iar directorilor li s-a cerut să abandoneze ceremoniile de acordare a diplomelor.

Citește și:   Cad pe capete oamenii lui Oprișan! Primarul de la Panciu, Iulian Nica, a fost arestat preventiv, fiind acuzat de o pagubă de aproape 400.000 de euro! Lista primarilor PSD condamnați sau cu dosare penale crește.

Noul ministru a spus însă stop, ne întoarcem la ceea ce era solid şi eficient. Inclusiv la vechea metodă prin care copiii învăţau să citească, prin recunoaşterea silabelor. Pentru că metoda “modernă”, numită “globală” (şi uneori semi-globală) a fost o catastrofă. Este aproape uluitor cum în Franţa întoarcerea la practici care au fost simple, clare şi eficiente apare ca o nouă revoluţie în materie de educaţie. Ministrul mai vrea să interzică telefoanele mobile în şcoală, să reintroducă disciplina şi să reabiliteze autoritatea profesorului. Un veritabil big-bang deci, care probabil că va provoca multe dezbateri şi probabil şi reacţii contestatare. (vezi Matei Vişniec, Franţa, învăţământ: o reformă în profunzime, publicaţia online, Vocile lumii).

România modernă şi liberală a învăţat mereu de la Franţa, Italia, de la Occidentul clasic! De ce nu am face-o şi acum? Mă opresc aici, rugându-vă să interveniţi, în aşa fel încât lucrurile să nu ducă la cataclisme nedorite, la periclitarea educării copiilor noştri, căci de ei depinde viitorul acestui popor! O spun acum, înainte de a se lua măsurile amintite, pentru că ştiu, dintr-o mai veche experienţă, că în perioada sărbătorilor de iarnă se coc cele mai nefaste decizii privind învăţământul nostru! Nu faceţi ca o asemenea lugubră tradiţie să continue! Fiţi acel prim ministru luminat, gândindu-vă la istorie şi la exemplele sale, în timp!

Cu stimă, prof.dr. Fl.Agafiţei

Focşani, România

14 Decembrie 2019

Trimite știrea prietenilor tăi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.