Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare importantă dedicată Maicii Domnului, celebrată în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată. Potrivit Sinaxarului, în această zi se prăznuiește sfințirea Bisericii „Izvorul Tămăduirii” – locaș închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cunoscut pentru minunile săvârșite acolo prin mijlocirea sa.
Originea sărbătorii datează din secolul al V-lea și este legată de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Pe atunci, viitorul împărat Leon cel Mare (457–474), pe când era doar un simplu ofițer, se plimba printr-o pădure din preajma orașului și a întâlnit un orb care rătăcea singur. Mișcat de suferința acestuia, Leon l-a luat de mână pentru a-l conduce. La un moment dat, orbul a cerut apă, dar în apropiere nu se găsea niciun izvor.
În acel moment, potrivit tradiției, Maica Domnului i-a vorbit lui Leon, îndrumându-l spre un izvor ascuns și spunându-i să-l adape pe orb și să-i spele ochii cu acea apă. Minunea s-a produs pe loc: orbului i-a revenit vederea.
Ulterior, când Leon a devenit împărat al Imperiului Bizantin, a ridicat o biserică pe locul izvorului, în semn de mulțumire. Locașul de cult a devenit un important loc de pelerinaj, cunoscut pentru numeroasele minuni petrecute de-a lungul vremii.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii rămâne până astăzi un simbol al vindecării trupești și sufletești, dar și al grijii pe care Maica Domnului o poartă celor aflați în suferință.
