Asociația pentru Proprietate Privată critică recentele modificări aduse legislației privind imobilele confiscate de stat, demonstrând că nu se deblochează procesul de despăgubiri, astfel cum susține 
guvernul, ci se întârzie și mai mult plata acestora, se îngreunează restituirea în natură și se diminuează mult cuantumul despăgubirilor.
• Alte întârzieri inutile:
În timp ce Curtea Europeană aprecia că „este deosebit de important să se ia măsuri adecvate pentru a garanta faptul că procesul de restituire se desfăşoară fără alte întârzieri inutile pentru a oferi o reparaţie reală efectivă pentru încălcarea dreptului de proprietate, (Cauza Văleanu și alții împotriva României, 2022, pct.272) Guvernul mărește termenul de plată a despăgubirilor de la 5 tranșe în 5 ani consecutivi (termene deja depășite, fiind și 20 de luni de suspendare a emiterii titlurilor de plată) la 7 tranșe în 7 ani consecutivi.
Aproape un an de zile din acest moment nu se va face nicio plată deoarece nu se vor emite titluri până la 31 decembrie 2025 în temeiul OG nr. 10/2025, iar titlurile de plată care vor fi emise în anul 2026 vor fi plătite șase luni mai târziu având sume diminuate deoarece despăgubirile vor fi împărțite în 7 tranșe în loc de 5, cum era până acum, conform reglementărilor din OUG nr. 38/2025.
• De acum înainte se va limita foarte mult restituirea în natură
După ce legislația a suferit numeroase modificări, cei mai favorizați fiind primii beneficiari care au primit imobilele în natură sau valoarea de piață conform standardelor internaționale de evaluare, ulterior s-au tot schimbat criteriile de evaluare.
Guvernul aduce modificări aparent pentru a se conforma dispozițiilor CEDO, dar reglementează modul de acordare a despăgubirilor astfel încât proprietarii vor primi în unele cazuri 20 sau 30% din valoarea din grila notarilor publici a imobilelor, ceea ce, în niciun caz, nu poate fi considerat rezonabil, nu corespunde standardelor CEDO și va trebui sancționat de către instituțiile internaționale.
De pildă, un teren aflat în cartierul Floreasca din București era la momentul preluării la periferia orașului, iar acum este într-o zonă bine dezvoltată urbanistic cu imobile care se vând la prețuri foarte mari. Dacă s-ar restitui în natură, conform noilor reglementări, proprietarul ar trebui să plătească în contul deschis de ANRP „sporul de valoare”, adică diferența între valoarea pe care o avea imobilul la data preluării și valoarea lui actuală. Iar dacă această diferență depășește 50%, restituirea în natură nu mai este posibilă.
Guvernul nu mai restituie în natură ceea ce se mai putea restitui, aceasta fiind o măsură care nu afecta în niciun fel bugetul.
În cel mai bun caz, restituie în natură un bun pe care statul și l-a însușit în urmă cu zeci de ani dacă sporul de valoare pe care acesta l-a dobândit nu depășește 50%. Dacă sporul de valoare este mai mare de 50% atunci imobilul nu se mai restituie în natură deoarece ne aflăm în situația în care interesele imobiliare transpartinice primează.
Cât despre valoare, aici ANRP și-a dezvoltat abilități deosebite în a acorda despăgubiri derizorii, iar actualele modificări vin în sprijinul său pentru a scădea valoarea imobilelor în mod unitar, la nivelul întregii țări. Astfel, se introduc criterii noi și o serie de corecții care înseamnă de fapt subevaluarea proprietăților pentru a împiedica „îmbogățirea fără justă cauză”, a proprietarilor rămași fără bunuri în perioada comunistă. Din nou, exemplele vor dovedi faptul că deblocarea acestui proces este de fapt doar la nivel declarativ, realitatea fiind total diferită.
• Noi criterii de evaluare, despăgubiri reduse considerabil:
Pentru locuințe, noile criterii acordă între 50% și 70% din valoarea stabilită în grilele notarilor publici pentru construcții cu finisaje normale, construite anterior anului 1977, iar pentru anexe (garaj, magazie, terasă, etc) doar 10% din valoarea de grilă.
Pentru terenuri intravilane curți construcții, chiar dacă proprietarii au avut un teren liber, care în grila notarilor publici are o valoare mai mare, se vor acorda despăgubiri conform valorii pentru teren ocupat, la care se vor aplica corecții și s-ar obține:
– 80% din valoarea de grilă aferentă terenurilor ocupate pentru cei care au deținut suprafețe de teren între 1000 și 5000 mp;
- 50% din valoarea de grilă aferentă terenurilor ocupate pentru cei care au deținut suprafețe de teren între 5000 și 10000 mp;
– 20% din valoarea de grilă aferentă terenurilor ocupate pentru cei care au deținut suprafețe de teren de peste 10000 mp.
Pentru terenurile agricole, forestiere, pășuni, fânețe se vor adăuga și alte reduceri suplimentare, astfel încât sumele ce urmează a fi stabilite cu titlu de despăgubiri vor fi absolut derizorii, adică exact ceea ce a constatat CEDO că reprezintă încălcare a dreptului de proprietate.
• Nici indexarea propusă de guvern nu respectă exigențele CEDO:
„Cuantumul tranşelor şase şi şapte se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru mărfuri nealimentare, pentru perioada cuprinsă între emiterea titlului de plată aferent tranşei cinci şi ultimul titlu de plată. Suma rezultată în urma actualizării se include în ultimul titlu de plată pe care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor îl emite.” (art. (41) introdus prin OUG nr. 38/2025).
În Cauza Văleanu și alții împotriva României din 07.01.2025 (pct. 114) se sublinia necesitatea acordării despăgubirilor în raport cu valoarea imobilului la data ultimei plăți.
Sumele care reprezintă echivalentul bunurilor confiscate de stat sunt cele care sunt stabilite de CEDO în procesele în care condamnă România. Ceea ce se acordă în procedura administrativă de către
Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din cadrul ANRP este doar o sumă derizorie, care, contestată în fața instanțelor de la noi, ajunge să fie modificată în majoritatea cazurilor.
• Guvernul a emis OUG nr. 38/2025 deoarece statul român a fost obligat de CEDO să schimbe legislația în sensul acordării de despăgubiri rezonabile:
CEDO a considerat că echivalentul restituirii în natură ar fi plata valorii actuale a imobilului: „dacă restituirea în natură ar fi fost posibilă, reclamanţii ar fi primit posesia asupra unui imobil care ar fi inclus cel puţin o parte din dezvoltările care ar fi avut loc în timp, fie cu caracter general (politica de planificare urbană), fie cu caracter special (de exemplu, redezvoltări sau renovări); rezultă că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea imobilului în natură, aceasta nu poate ignora astfel de evoluţii.” (Cauza Valeanu și alții vs România 2022 pct. 239).
Tocmai pentru a nu ignora astfel de evoluții, statul român s-a gândit nu să dea în plus despăgubiri la valoarea actuală celor cărora nu li se poate restitui în natură, ci să pretindă sume de bani de la proprietarii cărora li s-ar restitui în natură un imobil care a beneficiat de dezvoltarea generală a societății.
• Guvernul României face concurență samsarilor de puncte
Guvernul României face concurență samsarilor de puncte, după ce a criticat în mod constant cesionarea drepturilor litigioase de acest fel ceea ce denotă lipsă de respect față de cei care nu mai au disponibilitatea sau timpul să primească plățile în atât de multe eșalonări. Astfel, cei care vor dori să primească banii într-o singură tranșă (și nu în 7) vor face o cerere și vor primi 40% din suma totală (sau din ceea ce a rămas de plată dacă deja au fost încasate sume de bani). Este o formă cinică de a specula nevoia unor persoane (unele dintre ele ajunse la o vârstă înaintată sau cu diverse afecțiuni medicale) de a primi banii cât mai repede, chiar dacă într-un cuantum mult diminuat. S-a ajuns la această legiferare deoarece s-a constatat că sumele plătite în contractele de cesiune se situau între 30 și 40 %. Statul nu ar fi trebuit să intervină în raporturile contractuale dintre părți și să diminueze chiar și cu 85% sumele rezultate din despăgubirile încasate de cesionarii de drepturi.
Această ordonanță este doar un pretext al reducerii cheltuielilor – banii care se plătesc de stat cu titlu de despăgubiri nu reprezintă o cheltuială, ci contravaloarea unui bun care a intrat cu foarte mult timp în patrimoniul statului.
Cu câtă falsitate sunt invocate deciziile CEDO care susțin în mod constant acordarea de despăgubiri rezonabile pentru a se legifera exact contrariul!
• Schimbarea legislației în domeniul restituirii proprietăților s-a făcut fără acordul Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei
România se află în continua supraveghere a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la modul în care adoptă măsuri cu caracter general, astfel încât să fie executate în mod corespunzător hotărârile CEDO. În mod evident, OUG nr 38/2025 contravine dispozițiilor Curții Europene deoarece măsurile nu au fost luate sub controlul Comitetului de Miniștri, ceea ce va duce la un nou val de condamnări, la obligarea statului român să plătească despăgubiri considerabile.
„210. Curtea reaminteşte că, în conformitate cu art. 46, înaltele părţi contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive pronunţate de Curte în litigiile în care ele sunt parte, Comitetul Miniştrilor fiind însărcinat să supravegheze executarea acestor hotărâri. De aici rezultă, în special, că, atunci când Curtea constată o încălcare, statul pârât are obligaţia juridică nu numai de a le plăti părţilor interesate sumele alocate ca reparaţie echitabilă prevăzută de art. 41, dar şi să aleagă, sub controlul Comitetului Miniştrilor, măsurile generale şi/sau, dacă este cazul, individuale, ce trebuie integrate în ordinea sa juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte şi pentru a-i înlătura pe cât posibil consecinţele.” (Hotărârea pilot pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.)
De altfel, CEDO a sancționat statul român și în cauza Văleanu și alții împotriva României din 2022 (pct.236) pentru că a modificat legislația fără acordul Consiliului de Miniștri într-un sens contrar Convenției europene a drepturilor omului:
„Cu toate acestea, în 2017, respectiv după adoptarea Hotărârii Preda şi alţii, legiuitorul a adăugat la criteriile de evaluare, pe lângă data intrării în vigoare a legii ca fiind cea relevantă pentru evaluare, amplasamentul şi caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel cum erau la momentul exproprierii (supra, pct. 149). Aceste criterii, împreună cu întârzierile îndelungate din partea autorităţilor în a finaliza cererile de despăgubire, pot face ca nivelul despăgubirii să nu mai fie aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului în absenţa altor elemente capabile să compenseze, cel puţin parţial, perioada lungă în care reclamanţii au fost privaţi de imobilele lor”
În temeiul acestei hotărâri CEDO, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional acest paragraf din Legea nr. 165/2013 și Parlamentul ar fi trebuit să aducă modificări în sensul cerut de Curtea Europeană dar OUG nr. 38/2025 reglementează exact contrariul.
Asociația pentru Proprietate Privată
președinte Călin Ispravnic
