Delegația Platformei Civice apolitice ÎMPREUNĂ, formată din președintele Mihai Gheorghiu, 
redactorul-șef al revistei ”Convorbiri literare”, Mircea Platon, și avocata Ana Corina Săcrieru au susținut astăzi, în Comisia de învățământ a Senatului României, o serie de 
aspecte de o gravitate maximă privind ideologizarea învățământului românesc. 
Acest lucru se face prin intermediul activității “experților” străini de interesele reale ale școlii și societații românesti. Senatorii din comisia de învățămân, secretarii de stat din Ministerul Educației Naționale și ”experții” consilieri din MEN au asistat la o adevărată lecție dată spre binele școlii românești. Mihai Gheorghiu, Mircea Platon și Ana Corina Săcrieru au spulberat nivelul jalnic al intereselor acestor așa-zis ”experți” care vor ideologizarea învățământului românesc. Interesul real al școlii românești este altul și acesta a fost scos în evidență de reprezentanții Platformei Civice ÎMPREUNĂ. 330.000 de cetățeni români au mandatat Platforma Civică ÎMPREUNĂ să le reprezinte interesele în fața instituțiilor statului.
Iată comunicatul dat astăzi de PCÎ:
“CĂTRE
COMISIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT, ȘTIINŢĂ, TINERET ȘI SPORT
SENATUL ROMÂNIEI
Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ, compusă din 506 ONG-uri și 130.000 membri susținători persoane fizice, mandatată de 330.000 de cetățeni români în campania „Apără copiii României”, semnalează aspecte de o gravitate maximă cu privire la ideologizarea învățământului în România prin proiectul de reformă gândit și implementat de „experți”. Vă comunicăm astfel, prin prezenta sesizare adresată Comisiei, refuzul Ministerului Educației și Cercetării de a comunica numele experților cooptați, calitatea si intersul în numele căruia aceștia acționează în aceste proiecte.
Neprimind niciun răspuns de la MEC, vă aducem la cunoștință – pornind de la exemplele concrete de notorietate în societatea românească – modul în care par astfel realizate interese ale unor entități din afara școlii publice românești, dar cu efecte răvășitoare asupra ei.
Context.
Activitatea „experților” a fost și este invocată pentru a așeza procesul reformei sistemului românesc de învățământ dincolo de limitele responsabilității democratice. Cu alte cuvinte, „expertiza” comandată din rațiuni politice, ideologice ori chiar de profit, dar care eludează transparența democratică, a fost și este și în prezent folosită și constant redefinită (experți fiind astfel și „antreprenorii educaționali” sau diferitele organizații nonguvernamentale (ONG-uri) care fac, de fapt, lobby pentru diverse entități private), având ca obiectiv scoaterea procesului consolidării și perpetuării sistemului de educație din România în afara unei reale dezbatei publice, deci democratice.
Prezența în structurile care controlează procesul reformei învățământului preuniversitar din MEC a unor directori de școli private din România, prezență care este un exemplu evident de conflict de interese, vine să susțină cele mai sus menționate, cu atât mai mult cu cât singurul competitor real al învățământului privat este învățământul public, a cărui continuă degradare cauzată de reformele neîntrerupte din ultimele două decenii a avut ca efect direct și imediat creșterea „cotei de piață” a învățământului privat.
Ȋn strânsă legătură cu cele de mai sus, adăugam că, în prezent, numeroase ONG-uri desfășoară diverse programe de schimbare la firul ierbii a învățământului românesc. Sute de școli din România au fost înscrise de directorii lor în aceste programe, deschizând astfel porțile unor organisme a căror acțiune în sânul sistemului de învățământ public din România se desfășoară „cu sprijinul Ministerului Educației Naționale”, deși nu a avut loc nicio dezbatere publică în acest sens.
Dintre programele care există, menționăm doar, cu titlu de exemplu, Digitaliada, program susținut financiar de compania privată Orange România S.A. și care urmărește „folosirea la clasă a metodelor de lucru interactive și a conținutului digital educativ, pentru a crește performanțele școlare ale elevilor.” La nivel național, programul propune „materiale digitale educative, validate de experți în educație”.
În acest program sunt înscrise la acest moment 50 de școli cu 5500 de elevi. Referitor la Digitaliada, un fost director al Institutului de Științe ale Educației (ISE), în prezent unul dintre experții ISE folosiți de MEC pentru a da gir științific proiectelor care stau la baza nesfârșitelor reforme din învățământul românesc, declara, printre altele, că: „Personal, cred că este unul dintre cele mai puternice instrumente. În învățământul clasic de la noi, în prim plan este profesorul, iar învățarea are la bază cunoașterea pe care profesorul o transmite. Copiii trebuie s-o redea exact în aceeași formă – învățatul pe de rost. Dar, în momentul în care ai un instrument digital care mediază relația ta cu profesorul, presiunea și atenția nu mai este doar pe profesor. Profesorul ușor-ușor face un pas în spate și nu mai este neapărat actor principal în sensul de cel care oferă cunoaștere, ci e cel care facilitează cunoașterea. Iar copiii învață în mod natural, spontan.”
Astfel, considerăm că exprimarea de către experti ai MEC, în spațiul public, în cadrul unui program ce se desfășoară „cu sprijinul Ministerului Educației Naționale”, a unor puncte de vedere lipsite de orice coroborare științifică invalidează caracterul științific al reformei sistemului de învățământ din România, o reformă prin care profesorul fie este dat la o parte din calea intereselor ideologice si ong-istice, fie este reciclat prin costisitoare programe/training-uri/proiecte pe bani publici spre a servi acestor interese care pînă acum au avut un singur efect – degradarea învățământului.
Un alt exemplu ne este oferit de activitatea realizată de un consilier al MEC pe probleme de strategie, dar și fondator al Școlii Finlandeze din Sibiu, membru în board-ul acestei școli și membru în „core team”-ul ONG-ului EduNetworks care, cu sprijinul companiilor private Lidl România și Bitdefender, urmărește „transformarea” sistemului românesc de învățământ cu ajutorul a „9 organizații consacrate, 68 de specialiști în educație și 50 de mentori din mediul de afaceri”. Actualmente, în program sunt înscrise 114 școli cu peste 64.000 de elevi, asupra cărora vor avea impact activitățile din cadrul Edu Networks. Programul urmărește ca în cinci ani să includă 500 de școli.
Alte exemple de „expertiză” discutabilă propusă de MEC oferă un raport asupra reformei învățământului românesc realizat de un grup de ”experți” care cuprindea antreprenori educaționali, oameni de afaceri și directori de școli private. Documentul oferă exemple ale efectelor devastatoare pentru disciplinele respective în învățământul gimnazial și liceal:
• unirea Matematicii cu Informatica în clasele V-VIII;
• transformarea Fizicii, Chimiei şi a Biologiei în disciplinele „ştiinţele vieţii” şi „ştiinţele mediului”;
• transformarea Istoriei în „Educaţie pentru societate”;
• reducerea istoriei universale a evului mediu, predată la clasa a VI-a, la doar trei nume: Ludovic al XIV-lea, Soliman Magnificul şi Ţarul Petru;
• predarea a două secole din istoria poporului român (XIV-XVI) în doar două ore, timp în care profesorul trebuie să îi prezinte pe: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul.
Recent, Consulul Onorific al Finlandei la Sibiu ne-a asigurat că: „Modelul finlandez este punctul de inspiraţie pentru viziunea Educaţia ne Uneşte, singurul document strategic în vigoare la momentul actual, fiind contribuţia colegului meu Radu Szekely la dezvoltarea sistemului educaţional românesc.”
Educația ne unește prevede, printre altele, că învățătorului i se prelungește mandatul până în clasa a șasea și că dirigintele dispare, înlocuit cu un „consilier de orientare profesională”: „Ciclul secundar inferior începe la vârsta de 12 ani, durează 3 ani, și se desfășoară în școli generale, sub îndrumarea cadrelor didactice specializate pe discipline și a unui consilier de orientare profesională, care este cadru didactic specializat în orientare profesională și preia rolul actual al dirigintelui”. Încă de la acest nivel, elevul va fi „ajutat” de sistem prin „consiliere școlară” să își „aleagă viitoarea profesie”.
Practic, această etapă marchează sfârșitul procesului de învățare așa cum s-a petrecut el din zorii civilizației și până astăzi. Astfel, documentul precizează că scopul „ciclului secundar inferior”, adică al gimnaziului, este socializarea cu pretext școlar: „Utilizarea timpului în această etapă vizează reducerea drastică a numărului lecțiilor tradiționale și ia în considerare alte modalități și contexte de învățare, cum ar fi proiectele, atelierele, activitățile din afara școlii, învățarea individuală etc.” Trecerea de la ciclul secundar primar la cel secundar superior, adică de la gimnaziu la liceu, se face pe baza unui examen al cărui coeficient de arbitrar e sporit prin introducerea componentei tehnice și a „recomandării consilierului de orientare profesională cuantificată ca procentaj din nota finală”.
La nivelul gimnaziului se urmărește să se ,,dezvolte în principal interesul pentru științǎ, arte, studiu și muncǎ”, limba și literatura română, istoria și geografia fiind trecute pe linie moartă. Literatura română, conform acestei „viziuni”, nu mai este studiată și cronologic, în context istoric, ci doar ca „știință a comunicării” în limba română, asemeni limbilor străine, învățate și ele ca pure instrumente de comunicare, nu ca porți spre sisteme culturale complexe, structurate diacronic.
Studiul (dacă se mai poate spune astfel) românei – ca limbă și ca literatură – în ciclul secundar (gimnaziu și liceu) își propune obiective de un primitivism evident.
Astfel, la gimnaziu avem: „– Identificarea de fapte, opinii, emoţii în mesaje orale sau scrise, în contexte familiare de comunicare; – Exprimarea unor gânduri, păreri, emoţii în cadrul unor mesaje simple în contexte familiare de comunicare; – Participarea la interacţiuni verbale în contexte familiare, pentru rezolvarea unor probleme de şcoală sau de viaţă”.
Abia la liceu își fac loc rudimente de stilistică, retorică și abordare formală a unor texte non-colocviale:
„– Distingerea și interpretarea unei varietăți de texte și mesaje receptate în diverse situaţii de comunicare, inclusiv în contexte imprevizibile, formale şi non-formale;
– Aprecierea calității estetice a textelor receptate; – Exprimarea de opinii, idei, sentimente, argumente, contraargumente într-o varietate de contexte, inclusiv profesionale, formulând o diversitate de mesaje și texte; – Participarea responsabilă și creativă la o diversitate de interacțiuni în contexte variate, inclusiv profesionale și sociale, prin respectarea unor convenţii de comunicare.”
Practic, prin acest program, românii vor fi antrenați să devină imigranți în propria limbă. Noțiunile și abilitățile primare care li se vor preda până la 16 ani îi vor lăsa incapabili să analizeze mesaje mai complexe, să facă analiza manipulărilor și sinteza cunoștințelor, să își rotunjească un orizont de cultură, să devină cetățeni reponsabili. Soiul de alfabetizare funcțională la care îi va expune „viziunea” „experților” de la Institutul de Științe ale Educației nu va modela decât consumatori de sloganuri și de emoții, oameni capabili să descifreze enunțuri primare, dar incapabili să înțeleagă texte literare clasice sau să analizeze/ deconstruiască, de exemplu, discursuri electorale sau clipuri electorale mincinoase.
*
Concluzie:
Pornind de la campania noastră Apără copiii României, campanie generată de experimentele de ideologie de gen aplicate asupra copiilor români, cum au fost experimentele de notorietate din 19 ianuarie 2018 de la București ori din 24 februarie 2017 din Vrancea, din anexă, denunțăm modalitatea de implementare a acestor proiecte, fără o dezbatere reală în societatea românească, ci doar cu invitarea anumitor ONG-uri cu platformă ideologică univocă, fără consultarea reală a profesorilor cu experientă, ci doar a profesorilor participanți la cursurile acelor ONG-uri, fără consultarea asociațiilor de elevi din toată țara, ci doar a celor preferate pe criterii netransparente și, mai ales, fără a cunoaște numele experților cooptați de MEC și ISE și calitatea în care aceștia acționează.
Față de faptul că în manualele școlare din România au început să pătrundă noțiuni de ideologie de gen, în data de 25.03.2019, mandatată de 330.000 de cetățeni români, Platforma civică ÎMPREUNĂ a notificat Ministerul Educației Naționale (MEC) și Institutul de Științe ale Educației cu privire la refuzul introducerii ideologiei de gen în educatia școlară.
Prin Adresa nr. 724/15.04.2019, al cărei conținut este străin de solicitarea transmisă de subscrisa în data de 25.03.2019 prin notificarea mai sus menționată, MEN a răspuns că “experții cooptați cu atribuții în evaluarea proiectelor de manuale școlare verifică respectarea principiilor nediscriminării de orice fel.”
Prin acest răspuns, MEN nu doar că nu adresează concret fondul problemei notificate ci, mai mult, dă dovada de lipsă de transparență necomunicând cine sunt acesti „experți cooptați” și calitatea în care aceștia acționează.
Ulterior am revenit către MEN cu solicitarea punctuală de mai jos, însă fără răspuns:
„1. Dacă ați luat act sau nu de refuzul de introducere a ideologiei de gen în educație, notificat dvs. sub nr. 724/26.03.2019, de către cei 300.000 de cetățeni români care au semnat pe listele noastre împuternicirea efectuării acestui demers juridic de somare a instituției dvs. să respecte refuzul de introducere a ideologiei de gen în educație.
2. Numele “experților cooptați” despre care afirmați că verifică să nu fie încălcate principiile nediscriminării.
3. Criteriile după care au fost aleși/numiți acești “experți cooptați” de instituția dvs.
4. Dispoziția legală în temeiul căreia activitatea și dispozițiile “experților cooptați” prevalează dreptului constituțional prevăzut pentru cetățenii români de art. 29 alin. 6 din Constituția României.”
Desconsiderarea de către MEC/MEN a solicitărilor primite din partea a 330.000 de cetățeni români, reprezintă o problemă gravă în sine dat fiind că intruziunea oricărei forme a ideologiei de gen în educația copiilor constituie o încălcare a dreptului acestora de a nu fi supuși abuzului, neglijenței, violenței și exploatării, întrucât prin aceste acțiuni „sunt periclitate (…) dezvoltarea (…) mentală, spirituală, morală” a copilului, conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Stimați membrii ai Comisiei, în fața desconsiderării abuzive a autorităților de resort, vă predăm această problemă gravă care, deși priveste sute de mii de cetățeni, a rămas nesoluționată.
Credem că sinergia eforturilor cadrelor didactice și ale părinților este aceea care a dat întotdeauna și va putea da în continuare, măsura succesului școlii românești și mai credem de asemenea că, în România, scopul școlii este însușirea cunoștințelor și obținerea de rezultate cât mai bune de către elevi, iar nu reeducarea acestora din urmă în sensul că pot fi orice gen, indiferent de datul biologic în care s-au născut, și asta doar în baza unei ideologii fără fundament științific, susținută de “experți”.
Cu deosebită considerație,
Platforma civică ÎMPREUNĂ
Mihai Gheorghiu
Mircea Platon
Ana Săcrieru
PROMO
