Eram în clasa a opta, la o școală generală din mediul rural vrâncean. La vremea aia școlile, în egală masură, de la sat sau oraș, dădeau societății mult mai mulți oameni învățați, pregătiți pentru viața de adult decât acum. Vremurile peste care am trecut și cele prezente în care învățăm să supraviețuim nu ne mai asigură educația necesară înțelepciunii pe care o transmiteau atunci dascălii la școală și parinții acasă. Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri un episod haios petrecut de mine și colegii mei în clasă.
Aveam profesori buni, capabili, iar clasa mea era considerată o clasă cu elevi buni, asta însă se datora profesorilor care stăpâneau bine materiile pe care ni le predau, știind să ne facă să întelegem lecțiile din clasă.
Era an pregătitor primului examen din viața noastră și profesorii de matematică și limba română făceau cu noi și ore suplimentare voluntare ca noi să putem trece cu bine și cu note mari examenul.
Profesorul de matematică, om al satului, avea o prestanță exemplară: era mereu imbrăcat în costum, cămașă și cravată, cu pantofii mereu curați si lucioși iar modul în care ne preda era unul perfect pentru că avea capacitatea de a explica pe înțelesul tuturor.
La limba română o aveam ca profesor pe diriginta clasei care era o femeie pe cât de severă pe atât de protectivă cu noi, ” copiii” ei de la școală.
Pentru mine ea a fost un cadru didactic special, a fost acel adult foarte bine pregătit care știa când sa fie sever și când să fie cald cu noi.
Era o femeie simplă și eleganță, curată cu haine mereu asortate și fiecare ținută vestimentară era „întovărășită” de o geantă simplă dar frumoasă și bijuterii în ton cu pantofii.
Mă întorc la episodul care mi-a amintit de faptul că viața de elev a avut frumusețea ei și acum, peste ani, astfel de episoade devin exemple pozitive în prezent
Istoria nu era materie de examen atunci, însă daca ar fi fost cred că ar fi întâmpinat ceva dificultăți chiar și cei mai buni elevi ai clasei.
Profesoara de istorie era o femeie la polul opus profesoarei de limba romana: venea zilnic îmbrăcată în haine vechi, uzate la extrem, murdare, rupte și unele dintre ele chiar mai mari cu unu, două numere. Cu siguranță problemele financiare familiale nu ii permiteau mai mult. Dar noi nu știam asta și nici nu ar fi fost pe înțelesul nostru daca am fi știut, ceea ce înțelegeam din prezenta ei la orele de curs era că în ceea ce privește igiena vestimentară și aspectul acela de om murdar nu ne inspira încredere ci lipsa respectului.
Când ne preda vorbea cu voce joasă, de parcă îi era frica sa nu fie certata că vorbește prea tare. Alteori, in timp ce vorbea, se plimba printre bănci cu viteză de parcă era urmărită de cineva care dorea să îi facă rău. Tot timpul , între un cuvânt și altul își împrăștia saliva in jurul ei de parcă era la un concurs de scuipat, alteori și-o împroșca pe față iar asta ne făcea să râdem in hohote.
Ea se enerva și ne pocnea la nimereala peste capete acuzându-ne că nu vrem să învățăm istorie. Ea materia o cunoștea foarte bine dar, din păcate, nu a știut niciodată cum sa ne facă să o și învățăm.
Eu, fiind foarte mică de statură, stăteam întotdeauna în prima banca pe rândul din mijloc, banca lipita de catedră. Profesoara noastră era singurul cadru didactic care nu avea niciodată un stilou propriu cu care să pună absențe și note în catalog. Îl cerea mereu de la noi.
Intr-o zi când ne pregăteam să „înfruntăm”eroic ora de istorie, trei colegi au venit la mine la banca și mi-au pus în mana un stilou frumos așezat într-o cutie. Stiloul era unul scump și nu îmi amintesc care din cei trei colegi era proprietarul lui. Mi-au spus doar atât: da-i-l profesoarei când cere ceva de scris. Așa am făcut. Când a vrut să scrie absențele cu el, surpriza! Stiloul nu avea peniță.
Noi, ca la un semnal, de parcă vorbisem toți între noi, deși nu era așa, am inceput sa râdem în hohote.
Furioasă, s-a ridicat brusc și, plimbamdu-se printre bănci, a început să lovească la nimereala ca o dementă.
S-a întors la catedra, a închis catalogul, l-a ridicat în aer și l-a trântit zgomotos.
A venit la mine și m-a tras de păr, apoi a făcut un pas în lateral și a tras, întâmplător, de ureche pe unul din cei trei complotiști după care l-a lovit peste față încât i-a dat sângele pe nas.
A plecat nervoasă în cancelarie și s-a întors cu diriginta și directorul.
A început o anchetă care a scos la iveală ceva care , mai târziu, mi a fost lecție de viață multe ori. Dupa ce diriginta a făcut o ședință cu interogatoriu cu noi, cei patru neisprăviți care au detonat o bomba a nesupunerii, împreună cu directorul școlii au chemat profesoara în cancelarie și decizia a fost că…” Tovarășa X-uleasca (nu mai știu cum se numea), ori de câte ori aveți nemulțumiri legate de elevii de la 8A, vă rog să mă informați înainte de a-i lovi .
Nesupunerea unui copil față de profesor pornește de la incapacitatea cadrului didactic de a ști să transmită respect. Ceea ce văd copiii la dumneavoastră e că pot veni murdari la școală, cu hainele rupte, cu mâinile neîngrijite iar atunci când sunt nemulțumiți de ceva, singura soluție de a obține ceea ce doresc este sa se ia la bătaie pentru că asta le transmiteți în momentele când îi loviți nemulțumită fiind de ei.
Va rog să îmi respectați munca pe care o fac zilnic încercand să îi pregătesc pentru viitor și să vă încadrați în cerințele pe care deontologia ne-o cere. Anul acesta au examen și tot ceea ce le trebuie este să își focalizeze atenția pe cele două materii de examen. În plus ați lovit un elev bolnav fara să vă intereseze daca îi măriți problemele de sănătate. Unul din colegii loviți era sub tratament cu antibiotic pentru o infecțieție în stadiu avansat.
Am auzit tot acest discurs pentru că în acea zi eram de serviciu pe școală și asta presupunea că trebuia și să supraveghez holurile in pauze. Așa am intrat în holul cancelariei tocmai când diriginta și directorul școlii vorbeau cu profesoara.
Aceasta nu a răspuns, a plecat nervoasă din cancelarie și în acea zi nu s-a mai mers la nicio clasă, a plecat acasă. De atunci nu ne-a mai lovit și nici nu a mai urlat la noi.
Tot din acea zi hainele ei, aceleași vechi și decolorate, fuseseră cusute acolo unde erau rupte sau descusute. Încerca să își păstreze mâinile mai îngrijite și nu a mai cerut niciodată un stilou cu care să scrie in catalog.
Am terminat clasa a opta și din cei 32 de elevi doar 4 au picat la examen, ceilalți 28 au intrat la liceele unde au dorit.
Această poveste nu este despre amintirile copilăriei mele ci despre ceea ce ne oferă politica românească și cei care ne conduc azi în prag de alegeri în turul doi.
Trecem peste ilegalitatea anulării turului unu de anul trecut și ne rezumam doar la turul unu și doi din acest an.
Nu este o surpriza că Simion a ajuns in turul doi, nu este o surpriza că diferența dintre el și Nicușor este foarte mare și nici faptul că alegătorii nu se mai supun nicicum metodelor calculate, studiate și bine puse la punct de îmbrobodire a votanților.
Asaltul rețelelor de socializare din partea celor care îl promovează pe Nicușor și blocarea celor care îl promovează pe Simion este vizibilă ușor de înțeles.
Totul s-a transformat într -o lupta acerba între votanți și cei plati cu bani publici să îl ridice-n slavi pe Nicușor.
De foarte multi ani, Simion a intrat în contact direct cu oamenii prin toate campaniile pe care le-a făcut.
Cei din spatele lui Nicușor sunt cei care , în timp ce mâncau caviar plătit cu bani publici, au aruncat cu legi, ordonanțe de urgență și reguli asupra populației tot mai cocoșată de greul vieții. Nu vreau să trec în revistă nimic din ceea ce s-a scris deja.
Ceea ce îmi doresc să transmit prin povestioara mea este că, odată ajunși în turul doi în care Simion și Nicușor sunt protagoniștii, am facut comparație între ei doi și în persoana lui Nicușor am regasit-o ,cumva, pe profesoara mea de istorie
Eu il cunosc personal pe Simion de multi ani.
Este un om energic, cu o minte sclipitoare, mereu în căutarea de soluții pentru tot ceea ce întreprinde, cu o hotărâre extraordinară de a nu renunța la planurile și proiectele lui când nu ajunge la
ezultatele dorite, este oarecum un vizionar și un om care a studiat bine psihologia maselor prin tot ceea ce a facut până acum.
Cea mai mare calitate a lui este aceea de a mobiliza oamenii iar un astfel de om Romania nu a avut niciodată la conducerea ei.
Deși este o bună diferența de vârstă între mine și el, am avut multe de învățat de la tenacitatea și buna lui organizare.
Media plătită de păpușării din spatele lui Nicușor, într -un mod mizerabil, inventează orice numai ca Simion să piardă ceva alegători care să îl favorizeze, apoi, pe Nicușor.
Nu îi condamn pe cei care vor să îl voteze pe Nicușor, alegerea unui candidat este un drept al nostru, al fiecăruia.
Dar modul în care îl văd eu mă miră că susținătorii lui nu îl văd.
Nu îi neg meritele obținute în tinerete la olimpiada de matematica dar asta nu îl transformă într-un matematician pentru că nu are capacitatea de a transmite și altora ceea ce stie, exact ca și
profesoara mea de istorie.
Vizibil are probleme de adaptare și comunicare pentru că în public nu se poate concentra pe poziția pe care trebuie sî o impună corpului și pe care trebuie să o aibă în fața unui grup mai mare sau mai mic de oameni și nu le poate vorbi liber fără să se blocheze la fiecare câteva cuvinte.
Incapacitatea de comunicare cu cei din jur îl exclude de a putea fi un bun lider, în plus funcția de președinte presupune și comunicarea cu liderii Europei sau ai lumii nu doar cu cetățenii țării. Mi-l imaginez fata în față cu un alt președinte de stat în fața căruia îl vedem pe Nicușor cu capul aplecat înainte, privirea în pământ, privindu-si vârful pantofilor, ascultând ca un subaltern timid ceea ce spune cel din fata lui, aprobând fiecare cuvânt fară să îl înțeleagă.
Lipsa puterii de concentrare da incapacitate de adaptare, de sincronizare, de suportare , de înțelegere, de decizie imediată, etc, etc.
Un astfel de individ care se scobește in nas în fața unei multimi, fară să realizeze că sunt camere de luat vederi peste tot, nu poate reprezenta România într-o adunare unde se discuta despre armată și rolul ei într-un conflict. Adică un individ ocupat permanent cu eliminarea mucilor din nări, ce fel de armata conduce, cea a muciosilor?
Vi-l imaginați pe acest individ că ar fi capabil să se impună într-o tratativă la nivel internațional în urma căreia sa se întoarcă acasă cu rezultate pozitive pentru România?
Acea poziție gheboasă, cu spatele înconvoiat îl poziționează ca o slugă care așteaptă ordine, nu că un lider care știe cum să dea ordine.
Oricât încearcă presa plătită de păpușării din spatele lui să îl transforme în Superman care știe și poate să salveze Romania, nu are efect asupra votantului român pentru că ei, păpușării ne spun una iar noi vedem contrariul. Ei ne spun că el e deștept iar noi vedem că el calca-n strachini ori de câte ori deschide gura. Păpușarii ne spun că el este cinstit iar noi am învățat pe pielea noastră că cinstea politicienilor înseamnă o patalama netipărită de hoț, dar verificată de noi timp de 35 de ani pentru că, iată, în spatele lui sunt aliniați ca și susținători toți cei care s-au perindat la putere din 90 până azi.
Păpușarii ne-au băgat sub nas o lista lunga cu realizările lui Nicușor dar noi știm că trei sferturi din acea listă conțin realizări care se regăsesc doar pe hârtie.
Tot păpușarii inventează defecte, greșeli și fărădelegi ale lui Simion pentru a ne convinge că el nu merita votat.
Păpușarii, ori de câte ori au avut ocazia, s-au folosit de Diaspora când le-a convenit: când voturile românilor din străinătate au ajuns la ei , le-au transmis felicitări și mulțumiri . Acum când Diaspora nu le mai este de folos pentru că nu mai accepta vechea gașca de politicieni la conducerea țării, deodată i-au transformat în analfabeti, cerșetori, needucați, capsunari, badante, trădători și le-au atribuit tot felul de nereguli pe care aceștia nu le-su comis în viața lor.”Pe Simion îl votează doar analfabeții” ”Pe Simion îl votează golanii, puturoșii ca el, curvele și bla, bla, bla…”
Ca și cum nu a fost destul că în trecut alți politicieni precum Ioan Rus , Bădălău, Năstase , Băsescu și mulți, mulți alții i-au jignit pe oamnii aștia de parcă au furat de la politicieni , nu invers.
Romania zilelor noastre este împărțită în mod egal între analfabeți și culți. Jumătate din analfabeți sunt în afara României, la fel și intelectualii.
Deci România de acasă este în mod proporțional egală cu cea din afara granițelor ei.
Sunt făcuți analfabeți medicii activi prin spitalele Europei, acolo unde ei muncesc sunt respectați pentru profesionalismul lor, la fel inginerii, profesorii, constructorii și chiar româncele care îngrijesc bătrânii și copiii europenilor, etc, etc. Sunt multe îngrijitoare care au facultăți terminate pe cand jumătate din actuala clasă politică e adevărata categorie semianalfabetă a României.
Să nu ignorăm că acești oameni subt cei care hrănesc Româniala propriu. Acolo unde bătrânii, copiii și bolnavii nu au cu ce cumpara strictul necesar dn cauza veniturilor foarte mici(salarii, pensii, alocații), ”analfabeții” dn străinătate înlocuiesc ceea ce ar trebui să ofere legal statul român dar nu o face.
Întorcându-mă la cei 2 candidați, cei care s-au aliniat alături de Simion sunt cei care stiu că doar așa se mai poate salva ceva din țara noastră, acel ceva care încă nu a fost vândut, amanetat, furat.
Toate dezinformările nu mai au efect asupra lor pentru ca Simion a ieșit afară din bula de cristal a politicianului îmbuibat cu de toate și a mers printre oanenii de rând care l-au cunoscut așa cum este în realitate nu așa cum îl descriu sacalii politici și acoliții lor.
Eu, care l-am cunoscut personal, nu voi da atenție denigrarilor nici dacă acestia mă plătesc să o fac, eu(și ca mine milioane bune), l-am studiat ca si potențial candidat atunci când a mers din localitate în localitate, din om în omși a luat pulsul societății de pe drumurile țării nu din fotoliul de la Parlament sau din statistici.
Cât despre Basarabia…Simion nu a tradat-o niciodată, el a iubit-, o iubește și o va iubi in veci. Idealul unirii Basarabiei cu România a ramas viu în inima lui iar ca și președinte va face tot ce îi stă ăn puteri ca frații nostri de peste Prut să fie frați și teritorial.
Speculațiile și dezinformările cum că nu susține Moldova dacă va ajunge presedinte sunt mizerabile pentru că în toată istoria Basarabiei, Simion a fost unul din puținii care au păstrat în mintea și inima românilor de pe ambele maluri de Prut ideea de unire și nu a cedat niciodată presiunilor.
Așa ca…în ziua alegerilor alegeți-vă președintele care are puterea de a schimba ceva în bine în România nu pe cel care promite frumos având în spate gașca „veselă” care ne-a furat 35 de ani.
(Doina Mustățea)
PROMO
