„Pentru că primesc întrebări legate de obligativitatea autorizării Adunării publice de azi (n. r. – ieri) din fața CCR și întrucât se știe, sper, că atunci 
când e vorba de lege nu o denaturez, fac câteva precizări.
Nici în România, nici în vreo altă democrație reală nu există obligația „autorizării”. Dreptul fundamental la protest nu este supus aprobării, protestele nu se fac cu voie de la Primărie ca în Caragiale.
Legea (60/1991) vorbește de obligația notificării, respectiv de aducerea la cunoștință cu 3 zile înainte autorităților că urmează să aibă loc o adunare publică. Deci notificare, nu autorizare.
În același timp, adunările publice organizate trebuie înregistrate la jandarmerie, pentru asigurarea ordinii publice și siguranței participanților, cu 48 de ore înainte.
Toate adunările publice organizate au nevoie să fie notificate, indiferent dacă acestea se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public (cum erau Parlamentul sau CCR). În acest sens există o hotărâre obligatorie a ICCJ (RIL 19/2018) care extinde obligația notificării și în situația protestelor din preajma instituțiilor publice.
În România există adunări publice organizate și adunări publice spontane. Adunările publice spontane sunt protejate juridic de jurisprudența CEDO (Bukta vs Ungaria, 2007 și ulterioare) și recunoscute de justiția națională, în exercitarea efectivă a drepturilor fundamentale garantate de Constituție.
Organizarea unei adunări publice nedeclarate (la Primărie) sau neînregistrate (la Jandarmerie) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de până la 10.000 lei, aplicabilă doar organizatorilor.
Cum o adunare publică spontană nu poate fi organizată (e contradicție în termeni), pentru aceasta nu e prevăzută niciun fel de sancțiune, ea de altfel nefiind reglementată în Legea specială privind adunările publice 60/1991.
Simpla participare la o adunare publică, fie și la cele spontane sau nedeclarate ori neînregistrate, este protejată juridic, libertatea oamenilor de a protesta împreună fiind garantată, neconstituind vreo ilegalitate. Desigur, dacă individual se săvârșesc fapte reprobabile, se vor aplica sancțiuni, dar doar individual, iar nu pentru participarea la protest.
Caracterul organizat al unei adunări publice, care în situația în care nu este notificată conduce la săvârșirea unor contravenții, îl stabilesc organele de ordine care și aplică amenzile, respectiv unitățile de jandarmi sau primăriile. Nu pot fi sancționați decât organizatorii adunării publice pretins spontane, dacă aceasta în realitate a fost organizată. Spontaneitatea unei adunări publice este incompatibilă cu orice formă de planificare, esențial fiind intervalul de timp dintre evenimentul care a provocat protestul public și efectuarea acestuia. Desigur, organizatorii trebuie identificați, procesele verbale de contravenție ale jandarmilor sau primăriei putându-se ataca la instanțele judecătorești.
Indiferent că e o adunare publică organizată sau spontană, autoritățile au obligația să asigure protecția participanților prin forțele de ordine.”
Sursa: Avocat Adrian Toni Neacșu (Facebook).
PROMO
